Sâmbătă, 7 decembrie 2024, am avut privilegiul de a asista la un moment istoric: redeschiderea Notre-Dame de Paris. După cinci ani de așteptare, catedrala a renăscut în toată splendoarea sa. Verdictul? O seară de emoție la limita sublimului, un echilibru perfect între sacru și spectaculos.
În interior, catedrala este o bijuterie. Strălucirea albului imaculat, vitraliile dominate de un albastru intens, scaunele din lemn cu curbele lor moderne gravate cu "ND"... Fiecare detaliu emană renaștere.
Acustica, în același timp, este extraordinară.Parada de invitați sporește intensitatea momentului. Nicolas Sarkozy și Carla Bruni deschid calea, iar când intră Volodymyr Zelenski, este ovaționat în picioare. În schimb, Donald Trump traversează scena în aplauze timide.
Totul a început cu sunetul clopotelor de la Notre-Dame, ca pentru a trezi pietrele încărcate de memorie. Afară, monseniorul Laurent Ulrich s-a adresat catedralei pentru ritualul deschiderii ușilor. El lovește de trei ori lemnul masiv cu cârja sa, iar corul intonează o cântare cristalină care m-a transcendut la propriu. La a treia lovitură, ușile se deschid. Liniște în congregație. Magia are loc.
Aici intrăEmmanuel și Brigitte Macron alături deAnne Hidalgo, pentru a închide baletul VIP. Odată așezați, este proiectat un film retrospectiv care prezintă evenimentele prin care a trecut Notre-Dame de la incendiul din 2019 până la renașterea sa. Aplauze puternice, lacrimi discrete. Pompierii parizieni, adevărații eroi ai acestei povești epice, au primit, de asemenea, o binemeritată ovație în picioare atunci când și-au ocupat locurile.
Și apoi a fost muzica. Vioara și violoncelul lui Gautier și Renaud Capuçon au răsunat în imensitatea navei. Interpretarea lor sublimă a fost urmată de discursul solemn al președintelui Macron, care a punctat momentul cu gravitate și speranță.
În sfârșit, începe procesiunea. Stindardele sfinților parizieni, concepute de Jean-Charles de Castelbajac, defilează în armonie cu corul aproape epic. Fiecare stindard, fie că poartă numele "Sacré-Cœur de Montmartre" sau "Saint Denis de La Chapelle", este o odă la istoria Parisului. Aici își face apariția arhiepiscopul, îmbrăcat într-o mantie și mitră de maestru, concepute de Jean-Charles de Castelbajac (un gest de modă ostentativ care nu trece neobservat).
Dar unul dintre cele mai memorabile momente a fost, fără îndoială, binecuvântarea și trezirea orgii. După fiecare invocare a arhiepiscopului (opt în total), instrumentul răspunde cu improvizații puternice, ca și cum și-ar fi proclamat întoarcerea cu voce tare și clară.
Înainte de a părăsi catedrala, o ultimă privire la Fecioara din Stâlp, salvată miraculos din incendiu, și emoția mă copleșește pentru ultima dată. Dar este departe de a se fi terminat! Afară, un nou spectacol ne așteaptă: un spectacol de sunet și lumină pe care îl contemplu de pe podul Cardinal Lustiger. Melodiile lirice deschid spectacolul, urmate de vocea catifelată a Clarei Luciani pe "La Romance de Paris". O adevărată mângâiere pentru timpane. Și apoi, surpriză, surpriză: Pharrell Williams sosește cu legendarul său "Happy", iar buna sa dispoziție contagioasă îi face pe toți cei din Paris să danseze. În cele din urmă, Michael Canitrot încheie seara cu un set electro însoțit de proiecții de lumină care sublimează fațada. Este un succes vizual și auditiv!
Când am plecat, recunoscătoare și plină de stele în ochi, un lucru era sigur: această seară a fost o adevărată sărbătoare, un val de unitate și frumusețe care va rămâne gravat în memoria mea. Notre-Dame a fost reînviată, gata să lumineze Parisul pentru încă o mie de ani... cel puțin!
