În 1802, Napoleon Bonaparte decide să remedieze problema alimentării cu apă potabilă a Parisului. Jean-Antoine Chaptal, prefectul orașului, propune reluarea unui proiect de canalizare a râului Ourcq (care izvorăște la aproximativ o sută de kilometri nord-est de Paris) care datează din secolul al XVI-lea. Canalul a fost săpat relativ rapid, datorită banilor obținuți din noua taxă pe vin între 1802 și 1825. Perioada de aur a canalului a fost cuprinsă între secolul al XIX-lea și mijlocul secolului al XX-lea, când traficul era foarte intens (nu numai apă potabilă pentru oraș, ci și mărfuri, provizii și materiale de construcție). În prezent, canalul Saint Martin este deschis 363 de zile pe an și este un loc preferat de parizieni pentru plimbări (sau chiar picnicuri) de-a lungul malurilor sale, care sunt acum clasate.
