La un an de la Bac Nord, Cédric Jimenez revine cu o nouă adaptare a unui reportaj și, de fapt, cu un nou thriller exploziv: Novembre, prezentat în afara competiției la Festivalul de la Cannes 2022. În el, Cédric Jimenez povestește cele cinci zile care au urmat atentatelor din 13 noiembrie 2015 de la Paris și vânătoarea frenetică a autorilor acestor acte barbare de către unitatea antiteroristă și forțele de poliție franceze. Filmul va fi difuzat la televiziune vineri, 7 aprilie, la ora 21.10, pe Canal+.
Jean Dujardin, care seamănă cu Gilles Lellouche - fuziunea lor finală pare mai apropiată ca niciodată - joacă rolul mâinii drepte a șefului unității antiteroriste (Sandrine Kiberlain), care este în mod inevitabil la limită în lumina evenimentelor. Încă de la prima scenă a filmului -acțiune pură, care este, în cele din urmă, o reluare a celebrei scene din Bac Nord de la etajele unei clădiri din Marsilia, aici relocată în Grecia - filmul adoptă un ritm f renetic pe care nu-l va abandona pe toată durata celor 1 oră și 30 de minute de Novembre, susținut de basuri înfundate și de o coloană sonoră constantă și frenetică, în stilul unui blockbuster american, noua nișă a lui Jimenez. Este simplu: nici o propoziție nu este rostită de Dujardin fără să fie strigată sau inveșită.
I se opun o Sandrine Kiberlain cu o mână de fier, într-o mănușă de catifea, deși la capătul puterilor, și o Anaïs Demoustier mai mult decât implicată, care face ce vrea până la punctul de a nu mai respecta nicio procedură - fiți siguri, unele acțiuni polițienești desfășurate conform regulilor sună și ele puțin cam găunos. Ceea ce rămâne este prestația, emoționantă atât prin acuratețe, cât și prin fragilitate, a Lynei Khoudri, care își asumă rolul deloc simplu al tinerei martore apropiate de Hasna Aït Boulahcen, care a ajutat la localizarea vărului acesteia din urmă, Abdelhamid Abaaoud, la Saint-Denis și care și-a văzut viața distrusă în urma acestei colaborări, statul francez refuzându-i inițial statutul de martor protejat, rezervat încă la acea vreme pocăiților.
Suspansul este cu siguranță prezent. Cu un montaj nervos și dinamic, Novembre este un divertisment eficient, care te ține în priză. Însă Jimenez omite o parte importantă a atacurilor din 13 noiembrie, atât în interiorul, cât și în afara zidurilor SDAT: emoția care ne-a străbătut pe toți în acea noapte și trauma care încă persistă.
Munca poliției este, în mod evident, eminamente lăudabilă, iar alegerea lui Jimenez de a nu arăta niciunul dintre atacuri - și, prin urmare, de a nu cădea în senzaționalism grosolan - și de a vorbi doar despre fapte, întâlniri, telefoane care nu încetează să sune, acțiuni și ordine lătrate, este o alegere ca oricare alta. Dar acest tratament tendențios este ușor incomod, pentru că este atât de departe de șocul, care este foarte real, resimțit de milioane de francezi care au fost afectați într-un fel sau altul. Același lucru este valabil și pentru personajele lui Jimenez, ale căror nume și corpuri sunt reduse la o uniformă, o funcție sau un loc în fața unui ecran de calculator, punct și de la capăt, fără niciun efort sau dorință de a ne spune mai multe despre acești bărbați și femei care au făcut și au dat totul pentru a proteja Franța.
Nu există nici un gând pentru victime și supraviețuitori, în afară de câteva scurte dar emoționante interviuri la patul lor de spital. Jimenez se concentrează asupra perchezițiilor poliției în zilele care au urmat atacurilor de la Stade de France, de la Bataclan și de la terasele pariziene; microcosmosul stupului de activitate antiteroristă; Fotografiile autentice folosite în film - cele ale lui Abdelhamid Abaaoud și ale celorlalți teroriști, care nu sunt portretizați de actori - ancorează Novembre într-o realitate care cere respectarea tuturor aspectelor acestei nopți dramatice, inclusiv a emoțiilor.
Să ne gândim că o tragedie națională de o asemenea amploare și încă atât de proaspătă poate fi rezumată într-un film de acțiune de o oră și jumătate, de o duritate impresionantă, ne face în cele din urmă să ne dorim să vizionăm din nou documentarul 13 Novembre: Fluctuat Nec Mergitur, pentru a ne reaminti profunzimea și vulnerabilitatea tuturor protagoniștilor acelei nopți, victime și eroi deopotrivă.
