Sâmbătă, 1 septembrie 1257, la Paris a fost fondat unul dintre cele mai vechi colegii din Franța: Sorbona. Începând cu secolul al XII-lea, o serie de instituții monastice de prestigiu s-au grupat în mod natural pe muntele Saint-Geneviève, în ceea ce este astăzi Cartierul Latin al capitalei, favorizând apariția unei importante activități intelectuale și educaționale. Acesta a fost începutul dezvoltării și al influenței Universității din Paris, care a contribuit la afirmarea orașului drept capitală a Franței.
Succesul acestor noi instituții de învățământ a dus în curând la necesitatea unei noi organizații mai structurate. Astfel, în anul 1200, regele Filip Augustus a decis să recunoască oficial Universitatea din Paris, asigurând astfel condiții de viață acceptabile pentru profesorii și studenții colegiilor și garantând recunoașterea învățăturii acestora prin acordarea de diplome la sfârșitul studiilor, cheia uneimobilități sociale ascendente.
Din acel moment, profesorii și studenții s-au reunit într-o singură comunitate, numită universitas, guvernată de reguli comune. Câțiva ani mai târziu, în 1231, bula Parens Scientiarum a Papei Grigore al IX-lea a confirmatautonomia universității, care a primit un sigiliu cu inscripția Universitatis magistorum et scolarium parisiensium (adică "Toți profesorii și studenții din Paris").
În anii care au urmat, școlile pariziene au oferit mai multe niveluri de învățământ în aer liber elevilor din cele 4 națiuni - Franța, Picardia, Normandia și Anglia : bacalaureatul, cu cursuri de gramatică, dialectică și retorică; licența, cu cursuri de aritmetică, geometrie, astronomie și muzică; și, în sfârșit, doctoratul, cu cursuri de medicină, drept canonic și, mai ales, teologie, "regina științelor".
În 1253, Robert de Sorbon , capelan și confesor al regelui francez Saint-Louis (Ludovic al IX-lea ), a fondat un nou colegiu pe Mont Sainte-Geneviève, rue Coupe-Gueule, care avea să devină Sorbona în urma confirmării de către rege la 1 septembrie 1257. Asemănător altor instituții pariziene, Collège de Sorbonne se remarca totuși prin accentul pus pe predarea teologiei și studiul religiilor, ceea ce l-a transformat rapid într-unul dintre principalele colegii ale Facultății de Teologie, alături de Collège de Navarre, Collège du Cardinal Lemoine și Collège des Cholets.
În timpul Evului Mediu, Sorbona a găzduit și a avut grijă de aproximativ douăzeci destudenți fără bani, care puteau participa gratuit la cursuri, precum și de aproximativ o sută de oaspeți plătitori și cititori autorizați să consulte biblioteca. Admițând deopotrivă studenți bogați și săraci, fără nicio discriminare geografică sau familială, ci pe bazaexcelenței intelectuale, Sorbona s-a impus rapid ca o instituție de elită în care primeau prioritate noțiunile deegalitate, moralitate, colegialitate și erudiție, reflectate în deviza latină a școlii Vivere socialiter et collegialiter et moraliter et scholariter.
La sfârșitul Evului Mediu, Universitatea din Paris era considerată cel mai mare centru cultural și științific din Europa, atrăgând aproape 20.000 de studenți. În secolul al XV-lea, a devenit leagănul umanismului, datorită calității predării și bogăției bibliotecilor sale, care erau pe locul al doilea după Biblioteca Papală. În 1469, în pivnițele Sorbonei a fost instalată prima tipografie din Franța.
În 1622, Sorbona a fost reamenajată și extinsă de arhitectul Jacques Lemercier, la instigarea cardinalului de Richelieu, care fusese numit director al Universității din Paris după ce fusese el însuși student la Sorbona. Abandonând stilul gotic în favoarea unui stil mai clasic, Sorbona și-a dublat dimensiunile și a adăugat o nouă cap elă pentru a găzdui mormântul cardinalului de Richelieu, în conformitate cu dorința acestuia, mormânt care poate fi găsit și astăzi în corul capelei.
În timpul Secolului Luminilor, colegiul a fost secularizat cu prezența mai multor mari reformatori și sub influența progresului științific și a unui nou spirit critic și filosofic. În timpul Revoluției franceze din 1789, Universitatea din Paris s-a alăturat mișcării revoluționare. Ca represalii, școlile de la Sorbona au fost închise în 1791.
Abia în 1806, Napoleon a restabilituniversitatea imperială și, în 1896, a creat cinci facultăți - de teologie, științe, litere, drept și medicină - Sorbona devenind sediul primelor trei, precum și rectoratul Academiei din Paris.
Reconstruită din nou în timpul celei de-a treia Republici, Noua Sorbona a devenit locul protestelor studențești din mai 1968, ceea ce a dus la desființarea sa și la reorganizarea universității în mai multe universități autonome, cu crearea Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne în 1970.
Profitați de Journées du Patrimoine 2021 (Zilele Patrimoniului 2021 ) pentru a pune piciorul în acest loc legendar! Pe 18 și 19 septembrie, Sorbona își va deschide porțile pentru dumneavoastră cu un concert al Orchestre et Chœur des Universités de Paris.
Pentru a afla mai multe informații, faceți clic aici:
Loc
Universitatea Sorbona
15-21 Rue de l'École de Médecine
75006 Paris 6
Mai multe informatii
Iconografii : Antet: Ancien grand amphithéâtre de la Sorbonne, anonim, Musée Carnavalet Vue et Perspective de la Chapelle et Maison de Sorbonne, Jean Marot, Musée Carnavalet Vue et Perspective de l'Eglise de la Sorbonne, Adam Pérelle, Musée Carnavalet La Cour de l'ancienne Sorbonne, Maurice Emmanuel Lansyer, Musée Carnavalet Façade nord de la cour de La Sorbonne, Paul Dujardin, Musée Carnavalet Paris Œdipe-Roi dans la cour de la Sorbonne, Charles Joseph Antoine Lansiaux, Musée Carnavalet
