În mijlocul verii anului 1465, o adevărată revoluție a luminat viața parizienilor. La 4 iulie a aceluiași an, a fost adoptată o ordonanță care impunea instalarea de felinare pe străzile Parisului. Lumânări simple, plasate în felinare modeste, au început să lumineze străzile întunecate și periculoase ale capitalei franceze.
Este interesant să ne dăm seama cât de mult a schimbat această măsură, deși rudimentară după standardele de astăzi, viața parizienilor. Anterior, căderea nopții făcea ca orașul să fie tăcut și chiar periculos, străzile fiind infestate de hoți. Cuvintele lui Boileau din cea de-a șasea satiră ilustrează perfect situația de la acea vreme:
"Pădurea cea mai dezastruoasă și mai puțin frecventată Este, la prețul Parisului, un loc sigur. Vai de cel pe care o întâmplare neprevăzută îl angajează un pic prea târziu la cotul unei străzi".
Apariția felinarelor a schimbat toate acestea, făcând din noaptea pariziană o experiență mai sigură și mai puțin terifiantă. A fost o perioadă de schimbări semnificative pentru oraș, în ciuda rezistenței și a dificultăților întâmpinate în aplicarea noilor reglementări.
Cronica lui Ludovic al XI-lea menționează: "Miercuri, 4 iulie, s-a publicat și s-a făcut publicitate la intersecțiile din Paris că fiecare hotel din oraș trebuia să aibă o lanternă și o lumânare aprinsă la fereastră în timpul nopții și că fiecare gospodărie care avea un câine trebuia să îl închidă în casă, sub sancțiunea unei amenzi. Cu toate acestea, în ciuda importanței sale, această ordonanță nu a fost respectată în totalitate.
Cu toate acestea, acest prim pas cătreiluminatul public a marcat începutul unei serii de măsuri menite să îmbunătățească siguranța locuitorilor orașului. Inițiative ulterioare, în 1524 și 1526, au încercat să introducă reguli și mai stricte pentru iluminatul stradal, ca răspuns la tulburările provocate de bandele de hoți, cunoscuți sub numele de "băieții răi", care profitau de întuneric pentru a profita de întuneric pentru a comite faptele lor.
Cea mai semnificativă schimbare a survenit probabil în 1558, când Camera de Consiliu a impus instalarea unui falot luminat la fiecare colț de stradă, de la ora 10 seara până la ora 4 dimineața. Acesta a fost un pas important în dezvoltarea iluminatului public în Paris.
Cu toate acestea, parizienii nu au văzut cu adevărat o îmbunătățire până în secolul al XVIII-lea. În 1744, a fost inventat felinarul reverberant (lampă cu ulei și reflector de argint), dar abia în 1766 a fost ales felinarul lui Monsieur Bourgeois de Chateaublanc pentru a echipa străzile din Paris. La acea vreme, în lipsa trotuarelor, acestea erau suspendate deasupra străzilor sau atârnate de console la fiecare 50 de metri.
Apoi, în 1881, la Paris a avut loc prima Expoziție Internațională de Electricitate. Acest eveniment, susținut de ingineri și finanțiști, avea să fie un succes uriaș.
În 1900, la Expoziția Universală, Parisul a devenit "Orașul Luminii". A fost o strategie de marketing, un mod de promovare și de a se distinge. În acest moment, Parisul a ajuns din urmă alte orașe în ceea ce privește iluminatul, cum ar fi New York, care avea deja iluminat electric. Orașul strălucea de lumină, amintind că la Paris au fost făcute primele încercări de iluminat electric modern.
Astăzi, este ușor să respingem acest lucru ca pe un progres tehnologic minor. La acea vreme, însă, a fost o revoluție care nu numai că a luminat viața parizienilor, dar le-a sporit și siguranța și capacitatea de a-și continua activitățile zilnice chiar și după căderea nopții.
Povestea felinarelor din Paris este mai mult decât anecdotică; este o mărturie a evoluției treptate a societății către o viață de noapte mai sigură și mai organizată. Această inițiativă a transformat viețile parizienilor, modelându-le într-un mod pe care îl recunoaștem astăzi ca fiind tipic urban și modern.
