De la nașterea sa, la 19 iulie 1900, biletul de metrou din Paris a fost mult mai mult decât o simplă bucată de hârtie. Prin intermediul tarifelor sale în schimbare, el spune povestea economică și socială a Parisului. În cartea sa Petite histoire du ticket de métro parisien, Grégoire Thonnat ne invită să explorăm această cronologie fascinantă.
Inaugurarea primei linii de metrou a marcat începutul unei noi ere. Primele tarife au fost simbolice: 15 cenți pentru clasa a doua și 20 de cenți pentru clasa întâi. Rețeaua Nord-Sud, lansată în 1910 cu actuala linie 12, a adoptat un sistem tarifar similar. Cu toate acestea, în 1930, din cauza lipsei de rentabilitate, a fost absorbită de CMP.
Tarifele au rămas stabile timp de 19 ani, până la prima majorare din 1919, când biletul de clasa a doua a fost majorat la 20 de cenți. Această creștere modestă a fost începutul unei serii de ajustări ale tarifelor care au reflectat realitățile economice și inflaționiste ale vremii. În 1925, introducerea alfabetului tarifar a facilitat gestionarea acestor modificări frecvente.
În perioada interbelică a avut loc o creștere semnificativă a tarifelor. Biletul de clasa a doua a ajuns la 1 franc laExpoziția Universală din 1937. Ocupația a avut, de asemenea, un impact asupra tarifelor, cu măsuri restrictive și reducerea carnetelor de bilete.
După cel de-al Doilea Război Mondial, CMP a înregistrat un aflux record de pasageri, ceea ce a dus la modificări ale structurii tarifare. RATP, creată în 1948, a moștenit această rețea în plină expansiune. Clasa întâi a fost desființată în 1946 pentru a economisi spațiu, dar a fost reintrodusă doi ani mai târziu.
Modificările tarifelor din anii 1950 și 1960 au reflectat un oraș în continuă evoluție. Introducerea Carte Orange în 1975 a reprezentat o adevărată revoluție, oferind acces nelimitat la toate mijloacele de transport în schimbul unui tarif fix.
Un aspect fermecător al istoriei metroului parizian a fost rolul colectorului de bilete. Biletele erau vândute în fiecare stație și apoi erau perforate la intrarea pe peron de către un agent, adesea o femeie în timpul Primului Război Mondial. Acest sistem a durat 75 de ani și a inspirat unul dintre cele mai frumoase cântece franceze,"Le Poinçonneur des Lilas". Odată cu apariția biletului cu bandă magnetică în 1968 și a automatelor de bilete în 1973, meseria de poinçonneur a dispărut treptat.
Tranziția către era digitală a început cu abonamentul Navigo în 2001, iar în 2003, Ticket T violine a unificat sistemul de transport. Sosirea Navigo Easy în 2019 a sunat clopotul de moarte pentru biletul de metrou, un sfârșit simbolic pentru un obiect care a traversat mai mult de un secol de istorie pariziană.
Biletul de metrou din Paris, mult mai mult decât un simplu bilet, a fost martorul schimbărilor economice și sociale din capitală. Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci, dar și adaptarea orașului la o nouă realitate tehnologică și ecologică.
Prețuri
Gratuit
Vârsta recomandată
Pentru toți
