Grăbiți, nerăbdători, un pic morocănoși: parizienii nu s-au schimbat de secole. Dacă astăzi îi auzim scandând "Nu vom aștepta o sută șapte ani!" pentru a-și exprima supărarea, această expresie își are rădăcinile într-un episod pe cât de istoric, pe atât de prăfuit: construcția Notre-Dame de Paris.
Flashback la 1163: prima piatră este pusă, iar catedrala începe să se ridice... încet. Foarte încet, de fapt. Va fi nevoie de aproape două secole pentru ca edificiul să ajungă la splendoarea sa, un maraton plin de obstacole: provocări arhitecturale, conflicte politice, probleme financiare, schimbarea diriginților de șantier etc. Cu toate acestea, faimoșii 107 ani din centrul expresiei se referă la principalele faze ale lucrărilor finalizate în 1270, lăsând deja locuitorii la capătul răbdării.
În fața a zeci de ani de lovituri de ciocan și praf, plângerea parizienilor, sătui de acest șantier interminabil, a dat naștere acestei fraze picante: "Nu vom aștepta 107 ani!", un strigăt colectiv din inimă care a devenit emblematic pentrunerăbdarea francezilor.
Așa că parizienii au așteptat. Pentru mult timp. Dar să recunoaștem, splendoarea Notre-Dame merită câteva secole de răbdare... chiar și pentru cei grăbiți!
