Știați că? Această clădire neobișnuită a lui Charles Klein, numită Les Chardons, este listată și a fost premiată.

Aflată la intersecția dintre strada Claude-Chahu și strada Eugène-Manuel, această clădire, una dintre cele mai frumoase din capitală, este o mărturie vibrantă a efervescenței artistice a Belle Époque. Concepută și proiectată de Charles Klein, ea reflectă o măiestrie tehnică și estetică fără precedent pentru epoca sa.

Caracteristici principale

• Fațada Art Nouveau: Câștigătoare a concursului de fațade din 1903 de la Paris, este o armonie perfectă între tradiție și modernitate.
  
• Ceramică de Émile Müller: Întreaga clădire este decorată cu panouri din gresie policromă cu ciolan, rod al talentului acestui renumit ceramist.
  
• Feronerie de Dondelinger: Detaliile din fier forjat, de la balustrada scării până la ușa de intrare, sunt opera atelierului Dondelinger, renumit pentru expertiza sa.
  

Structura din beton armat a clădirii se bazează pe sistemul avangardist Hennebique, foarte popular la începutul secolului XX. Acest cadru robust este pus în valoare de un acoperiș din ceramică în nuanțe de ocru și verde migdal, conferind clădirii o eleganță rară.

Istoria acestei clădiri nu se limitează la arhitectura sa. De asemenea, a servit ca fundal pentru filme precum "L'Appartement" al lui Gilles Mimouni și "Chéri" al lui Stephen Frears.

Belle Époque, o perioadă de inovație și experimentare estetică, a fost martora apariției unor stiluri precumArt Nouveau. Immeuble, de Charles Klein, este emblematic pentru această perioadă, când arta trebuia să fie omniprezentă și accesibilă. Art Nouveau, care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost o mișcare artistică și arhitecturală care a căutat să rupă cu formele tradiționale și să încorporeze motive și structuri inspirate din natură.

Curbele sale elegante, motivele florale și formele organice au dat naștere unor opere de artă și clădiri care erau atât funcționale, cât și plăcute din punct de vedere estetic. Parisul, ca centru mondial al artei și culturii, a îmbrățișat această mișcare cu entuziasm.

Pentru a încuraja inovația arhitecturală și pentru a înfrumuseța orașul, consiliul municipal a lansat un concurs de fațade. Scopul concursului era de a premia cele mai remarcabile clădiri private ale anului. Castelul Béranger, proiectat de Hector Guimard, a devenit primul câștigător al acestui prestigios concurs în 1898. Situată, de asemenea, în arondismentul 16, această clădire este un exemplu emblematic de Art Nouveau parizian, cu formele sale ondulate, feroneria delicată și detaliile sale sculpturale.

• Citește și el
• 15 clădiri frumoase și neobișnuite de descoperit în Paris
• Descoperiți locurile emblematice ale mișcării Art Nouveau din Paris și din regiunea Île-de-France
• Ce se întâmplă la Paris în această săptămână, de la 11 la 17 noiembrie 2024: ieșiri gratuite sau ieftine

Succesul Castelului Béranger a deschis calea pentru alte capodopere, inclusiv Immeuble-ul lui Charles Klein. Absolvent al Școlii Naționale Superioare de Arte Frumoase, singura moștenire a lui Klein pentru posteritate este această clădire excepțională. Faima sa a fost instantanee, încununată de un premiu la concursul de fațade al orașului Paris în 1903.

Clădirea Klein are două fațade vizibile de pe stradă, dintre care una are cinci travee. Este o clădire impunătoare, robustă, în stilul tipic parizian Ludovic al XVI-lea. La vremea sa, însă, a fost considerată o capodoperă, lăudată pentru arhitectura sa semnificativă. Criticii de la acea vreme au descris-o ca fiind o realizare majoră care aducea un omagiu arhitectului său, Charles Klein, și ceramistului Émile Müller. Acesta din urmă a exploatat cu pricepere toate posibilitățile oferite de Grande Tuilerie pentru a obține un rezultat aproape impecabil. Blocurile de gresie, fie că sunt simple pavele sau ornamente elaborate, se combină logic, oferind mai mult decât o iluzie superficială: sunt cu adevărat integrate în structură.

Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra clădirii dezvăluie elemente convenționale, trasând o distincție clară între baza și etajele superioare. Designul său arhitectural, deși apreciat, datorează mult tradiției. Oferă o lectură simplă și familiară pentru observatorii săi. Modernitatea sa este atribuită în principal învelitorii, în special decorul floral Art Nouveau, cu motive vegetale ușor de identificat. Plăcile plate întăresc soliditatea aparentă a peretelui, în timp ce motivele florale adaugă o notă decorativă. Gresia, cu textura și nuanțele sale, unifică întregul, dar rămâne un simplu detaliu. Fiecare componentă a clădirii este bine așezată, cu un decor care îi pune în evidență deschiderile. Influențați în mod clar de Castelul Béranger al lui Hector Guimard din 1899, Klein și Müller oferă o interpretare care este atât modernă prin materialele sale, cât și liniștitoare prin stilul său.

La o privire mai atentă, veți fi captivat de feroneria de pe poarta de intrare, de plăcile ceramice din vestibul și, bineînțeles, de motivul omniprezent și simbolic al ciulinului.

Așadar, data viitoare când vă veți plimba prin arondismentul 16, acordați un moment pentru a admira această clădire, care a fost clasată ca monument istoric încă din 1986. Este o călătorie înapoi într-o perioadă în care arta și arhitectura interacționau într-o armonie perfectă.